Incepe astfel o noua epoca in care copii se vor naste, razboaie vor ucide, se va rade in hohote si se va plange in liniste. Femei vor naste si corpuri se vor raci. Pentru mii dintre noi azi este ultima zi pe care o traim in corpul de ieri. Pentru alti mii dintre noi, astazi aduce cu sine prima atingere a vieti. Pentru cativa pecetluiti in stele astazi este ziua cea mare. Cat de mare, eu nu voi sti niciodata.
Soarele nu m-a dezamagit pana acum. A aparut ferm si fara gres in fiecare dimineata, indiferent de dispozitia mea sau a noastra, a lor. Impasibil, vesnic urcand aceeasi carare sus in cer, anuntand ca a sosit vremea.
In cea mai intunecata ora a noptii, am convingerea ca zorile nu sunt departe. N-au cum. Soarele m-a invatat ca nimic nu dureaza in afara schimbarii. Si de asta am curaj sa traiesc dupa ce ma dau jos din pat in fiecare zi. Stiu ca noaptea a dizolvat tot ceea ce s-a petrecut ieri si ca acum aerul e proaspat din nou, plin de potentialul lucrurilor neintamplate. In noapte se topesc zilele trecute si, cand apar zorile, alchimia e gata, hocus pocus. A murit muritul.
Zorii s-au inscris in peretii mei interiori citind: schimbare, unica realitate a vietii. Si pentru ca schimbarea este unul dintre cuvintele mele preferate si pentru ca nu ma mai satur de dansa chiar si cand m-am saturat deja, aleg sa o celebrez aici, in vazul tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu